Poezia e ca si oxigenul
Din ea respira lumea,viata
Din ea-ncoltesc frumoase ganduri
Și poți scrie rânduri,rânduri.
Poeziai-i viața mea,
Ce-nflorește tot așa,
Ea-i lumina ce străpunge
Sufletu^ al meu îl unge
Cu lumină și putere
Să-i descoper a sa durere.
Puțini încerc să o citească,
Puțini încerc să o-nțeleagă,
Puțini încerc să vestească
Despre opera strămoșească.
Și hai prieteni,să ajutăm
Importanța lecturii,s-o ridicăm
Câți mai mulți să citească
Capodopera strămoșească
