Toamna își asterne mantia aramie peste câmpuri, dealuri si păduri.Ca o marchiza privește ingamfata peste umăr la frumusețea peisajului creat si la bogăția peste care domnește.Sunetul pasarilor se aude din ce in ce mai rar si parca trist.Cununa soarelui își scaldă măiestria in luciul brumei de dimineata vrând parca sa- l mai înduplece.Mirosul de nuci ,gutui,mere,pere,prune invaluie livezile . Frunzele copacilor astern covoare multicolore peste fructele căzute înainte de a fi culese.Ogoarele răsuna de hărnicia muncitorilor care sunt fericiți de sosirea toamne,iar livezile,adăpostite de păduri, mai păstrează parca din culoarea averilor târzii.Veverirete zburdă facand provizii de nuci si alune,caprioarele ies in poieni si cauta cu botul catifelat stocurile fragede de iarba ascunse sub fur ze,porcii mistreți cauta gustosul jur,forfota mare împrejur. Oamenii golesc livezile si curăță pădurile de uscaturi.Fosnetul frunzelor in bătaia vântului răsuna în întreaga pădure.Ca un mister, un biet salcam îmbătat de razele soarelui a uitat ca e toamna si a înflorit a doua oară. Farmecul toamnei învăluie sufletele oamenilor in melancolie iar ploile sunt o adevărată binecuvântare pentru natura.
