Stăteam întins pe iarba in curtea bunicilor. M a furat somnul și am adormit in ciripitul suav al pasarelelor.cand M am trezit era noapte. M am uitat in sus și am văzut mii de luminițe sclipitoare care erau agățate se bolta cereasca. Erau stelele. Unele mici, altele mai mari, pâlpâiau și vesteau o noapte senina. Regina nopții, Luna le a împrăștiat pe mantia ei întunecată ca sa lumineze tot pământul. Stelele par sa strălucească aproape, dar de fapt sunt la o distanță foarte mare de pământ. Le am admirat fascinat și apoi am intrat in casa și M am băgat in pat. Încă îmi mângâiau chipul prin fereastra. Mi am luat rămas bun de la ele, promițându-le le ca in fiecare seara le voi caută.
