mărul și plopul
Într-o zi frumoasă de toamnă, mă plimbam prin pădure.Un zgomot încet, parcă o șoaptă se auzea in depărtare.Am alergat cât mă țineau picioarele, pentru a afla că doi pomi se certau:
-Eu sunt cel mai bun pentru că am înălțarea de etaje întregi!spuse indignat plopul.
-Eu fac mere,sunt mai bun ca tine, în plus mireasma mea se simte de la metri lungime, grăi mărul.
-Nu vă mai certați,am spus eu, pentru asta.Este o prostie.Noi,oamenii vă iubim pe amândoi și voi ar trebui să ne urmați.
-Ai dreptate.Nu știu ce e cu mine în ultima vreme.Îmi pare rău mărule!
-Și mie.Eu deobicei sunt moracănos înainte de ploaie.
Atunci primii stropi,mari și reci mau nimerit.În câteva secunde potopul venise.Nu aveam glugă, umbrelă ce mă făceam?Pomii, m-au tras lângă ei,făcându-mi un culcuș protejat de ploaie,rece sau disconfort.Recunoscător\toare le-am mulțumit și m-am întors acasă.Ce frumoasă a fost întâmplarea!
sper că te-am ajutat
