În poezia "Izvorul nopții" de Lucian Blaga eul liric profilează într-un mod surprinzător chipul ființei îndrăgite,accentuând într-un mod surprinzător culoarea neagră,grandioasă a ochilor ei.Deoarece portretul iubitei nu este conturat cu minuțiozitate,ea rănâne pentru cititor un suflet sumbru,învăluit în ceață misterioasă.
După lecturarea operei,m-a marcat imaginea vizuală "ochii tăi,adânci,sunt izvorul,din care tainic curge noaptea peste văi"din care reiese ideea că întunericul se naște din ochii iubitei.Versul mi-a creat o stare de ușoară confuzie și am ajuns să trag concluzia că ea reprezintă pentru eul liric nucleul enigmelor,a tainelor.Consider că izvorul este o metaforă pentru dragostea emanată,care abundă asemenea unei ape curgătoare.
