Va rog sa ma credeti ca zilele trecute mi-a rasarit in suflet dorul de meleagurile natale, de prietenii mei cei dragi din copilarie, de a-i reintalni si de a ne depana amintirile atat de placute pe care le-am trait impreuna.
M-am hotarat aproape instantaneu sa-mi iau cateva zile de liber si sa pun in aplicare planul.
Mi-am cumparat bilet de tren si am pornit la drum chiar a doua zi.
Pe tren, culmea culmilor, m-am intalnit cu unul dintre cei mai buni prieteni de-ai mei din copilarie, care tocmai se intorcea acasa, la meleagurile copilariei noastre, unde el locuia si acum.
Am povestit multe giumbuslucuri facute impreuna si ne-am amuzat copios.
Apoi, dupa circa 8 ore de mers cu trenul, am ajuns, in sfarsit la destinatie.
Nu va spun ce surpriza am avut pe peron: toti prietenii nostri ne asteptau si s-a creat o stare emotionala greu de descris.
Apoi am avut numai clipe extraordinar de frumoase, toti prietenii impreuna, asa ca altadata.
Ma bucur nespus de mult de ideea care m-a facut sa-mi retraiesc copilaria, chiar si numai pentru cateva zile.
