dimineata in Paris : soarele este mai rusinos ca niciodata , dar sfios se arată ca o minte mare si oranja pe bolta cerească. Norii nu se ascund . Prefera sa il supere pe Soare fiind si ei in peisaj . este rece afara iar bruma de pe masini nu e lipsită, doar suntem in toiul toamnei ! Prefer să stau învelită si sa privesc de la fereastra decât să mă fac stana de gheață de la aerul răcoros al dimineții ce iti pătrunde pana in măduva oaselor. Cerul inca este putin întunecat dar lumina orbitoare acoperă negura de sus . Accept sa ma uit la acest răsărit fără oprire doar sa nu mi se ia acest tablou coloristic din fata ochilor mei orbiți de artă pură și o priveliște de neuitat
