Mițu își pune mânușile tatălui său, o pălărie și o cârjă și se plimbă prin grădină, cu gândul de a-i speria pe ceilalți. Vrăbiorii, câinii, pisicile și gâștele se sperie, tătuțu, mamița și ceilalți din casă se ascund, însă lui Baruțu i se pare cunoscut. Baruțu îi roagă pe membrii familiei să meargă să-i dea jos pălăria, însă aceștia se sperie că va mușca. Mițu este aplaudat de ceilalți, dându-și seamă că el este cu adevărat. Baruțu se costumă și el, însă cazu în ligheanul cu apa al găinilor. Văzând că nu râde nimeni, începe să plângă, însă tătuțu îl consolă.
