->precizeaza semnificatia titlului

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiţilor gutui

si de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,

văzduhul serii mi-ar părea căprui.



Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,

zvelţi vânători, în arcuiţii lei

din goana calului, cum îşi subţie arcul.

O, tinde-ţi mâna stângă către ei



şi stinge tu conturul lor de lemn subţire

pe care ramurile i-au aprins,

suind sub luna-n seve caii repezi

ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.



Eu te privesc în ochi şi-n jur se şterg copacii

în ochii tăi cu luna mă răsfrâng

...şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene

dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

(Nichita Stănescu, Lună în câmp)