Prima mea zi de şcoală...
Eram un pui de om.
O fetiţă cu două codiţe împletite cu drag, de mama.Aveam emoţii. Era prima mea zi de şcoală. Atunci, am purtat pentru prima dată o uniformă. Îmi amintesc şi acum cu mult drag acele clipe pline de suspans.
Eu, o ţineam pe mama de mână, ca şi cum m-aş fi temut să nu o pierd. Mergeam pentru prima dată la şcoală. Crizantemele galbene care erau organizate întru-n buchet, le ţineam strâns in mânuţa mea de copil.
Pe poteca care şerpuia printe cladiri, frunzele ruginii formau echipe de dans.
Vântul bătea cu putere, ridicându-mi puţin fustiţa uniformei, şi fluturându-mi codiţele in aer. In faţa mea, puteam observa atât copii speriaţi că se vor despărţi de părinţi, cât şi viitori elevi in clasa întâi ,care erau entuziasmaţi de ceea ce va urma.
Cel mai mult îmi plăcea să mă uit la peisajul mirific, care se afla in faţa ochilor mei. Soarele palid trecea printre frunzele colorate ale copacilor aflaţi de o parte şi de alta a străduţei.
Norii, tuciurii incurcau din când în când privirea blândă a soarelui. Păsările ca niste săgeţi aruncate din arc, despicau văzduhul.
Era prima mea zi de şcoală. Prima me zi din experienţa unui şcolar. Eram mândră de mine.
Cam atât. Sper că ţi-a fost de folos. ｡^‿^｡
