Piticul fermecat
Într-o zi mă dusesem afară să mă joc si am văzut în gradina un pitic,prima dată am crezut ca este de jucarie,însă cad m-am dus sa îl ating mi-a prins degetul în mâna lui micuta si mi-a zis:
-HEI!Ce faci aici,si cine esti tu???
-Eu,eu aparțin acestei grădini!!!Am spus eu bâlbâindu-mă putin.
-Dar tu cine esti???
-Eu sunt piticul fermecat!
Întradevar avea un pantalon foarte SCLIPITOR,si nu am putut sa cred ca ar minti,iar din cate am observat era si foarte jovial,asa ca i-am propus să ne jucăm putin dar acesta mi-a spus:
Îmi pare rău însă nu am RABDARE să mai stau în aceasta gradina deoarece am intrat din greseala,mai ales ca trebuie sa ma duc la teatrul piticior sa cant un nou cântec de al meu.
Stii sa canti???
-NORMAL!!!Acesta este un destin al meu!!!
Până la urmă cand am vazut cat de întelept este acest pitic fermecat am avut o mare dorinta sa îl opresc sa fie amicul si în acelasi timp si un bun prieten al meu,dar nu am putut avea aceasta dorinta,si era un mare adevar ca el ca orice om s-au ca orice copil îsi dorea sa fie acasa cu pitici lui,asa ca l-am lasat sa plece si înainte sa plece si-a luat adio de la mine si mi-a promis ca mai va veni în vizita la mine,ceea ce m-a bucurat foarte mult!!!Iar dupa aceea m-am dus în casa si am vazut-o pe mama cu facea treba a atârna un ghiveci foarte frumos!!!
