Este o zi fabuloasă în care puțini nori cenusii se zăresc pe cer.Stau si privesc peisajul de basm .
Ca intr-un vis mi-a apărut in fata,coborând din caleasca ei de aur ,,Toamna",zâna melopeelor ce fura de prin ponoare puful papadiilor.Am întins mana spre ea si am zburat împreună ca o boare printre frunzele ruginii.Am vazut holde întinse,pomi cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Era un spectacol in care eu aveam rol de spectator.Deodată am auzit un glas duios ce ma chema.Era mama ce-mi spune ,,trezeste-te copila mea".Atunci am realizat ca peisajul mirific m-a dus in lumea basmelor,dar de fapt eu eram acasa si admiram miliardele de frunze ce impanzeau pământul cu un covor moale si pufos ,iar altele se leganau vesele prin copacii ce rămâneau fara straiul verde.
E frumos toamna
