Textul ,, Piatra piţigoiului" de Tudor Arghezi face parte din acele scrieri care emoţionează şi lasă mesaj tuturor: ajutaţi şi pe cei neputincioşi.
Se spune că era o toamnă în care păsările călătoare se pregăteau iar de zbor lung şi obositor, spre Tara Soarelui. Unele dintre ele poate nici nu mai ajungeau, iar altele cu siguranţă nu mai aveau puterea zborului înapoi.
Şi aripile lor mari cu trupuri uşoare au atins pământul cu zile calde ...
Teama păsărilor neputincioase au transformat-o într-un mare sfat: sfatul înaripatelor. Aşa că ele au hotărât să zidească un palat în care să rămână toate paserile neputincioase, datorită vârstei.
Zis şi făcut: palat au ridicat şi paserile bătrâne aveau loc de odihnă pentru zilele slăbiciunii şi-a neputinţei.
Într-o bună zi, piţigoiul cel neastâmpărat şi ştiurlubatic a furat din mâna unei împărătese o piatră care avea darul de-a lăsa tinereţea fără bătrâneţe şi-a risipi bătrâneţea fără tinereţe.
Toate suratele piţigoiului au prins tinereţea iarăşi şi, cu mic cu mare, de atunci pornesc în fiecare primăvară spre ale noastre meleaguri, bucurându-se de piatra fermecată adusă de ştiurlubaticul piţigoi ca gest de dragoste faţă de ale lui neamuri. Aici este cam tot rezumatul nush iti alegi
