Era o zi geroasă de iarnă. Afară nu puteam ieși la joacă din cauza viscolului, așa că mi-am luat o carte din bibliotecă și m-am așezat frumos lângă șemineu pentru a-mi savura cartea. După mai multe povești citite, am ajuns cu cititul la Fata cu chibrituri. Mă pusese pe gânduri titlul poveștii, și cu toate ca eram obosit, și am hotărât ca n-ar strica dacă as mai citi una. De la primele fragmente, pot sa spun ca am rămas oarecum impresionat de conținutul poveștii. Dar cel mai mult m-a impresionat finalul, care din punctul meu de vedere a fost unul destul de trist. Mi-as fi dorit un alt final, și anume unul fericit, în care fetița si-ar fi găsit o familie care sa o adopte și sa aibă grijă mereu de ea. Cu toate ca a trecut destul de mult timp de când am citit cartea, încă mi-a rămas la suflet pentru că nu vreau ca nici un copil de pe lumea asta sa sufere. Mi-a schimbat foarte mult modul meu de gândire și privesc cu alți ochi pe cei din jurul meu, și -mi doresc sa-i ajut cu tot ce pot.
