Rafturile bibliotecii se întind până la tavan, umplute de cărți prăfuite, uitate de timp și cu paginile îngălbenite. Coperțile colorate în zeci de culori, acoperite de un strat subțire de praf, așteptau în tăcere pe rafturile maronii, făcute dintr-un lemn atât de bun și rezistent. Mâna îi tresări când degetele i se încleștaseră pe o carte, pe acea carte a copilăriei, cu litere mari și aurii pe coperta prăfuită. Fotoliul maroniu, de piele întoarsă, îl adăposti după o vreme atât de lungă, în timp ce degetele lui răsfoiau pagini îngălbenite cu litere mici și negre, ca niște furnici, iar el intrase în universul cărții...