Sufletul continu sa pulseze cu putere iar respiratia parca mi se taia in pragul usii. Nu stiam ce sa fac, asteptam ca doctorul sa vina. Fratele meu mai mare era in coma, imi era frica sa nu il pierd. Doctorul nu se grabea. Pulsul imi crescuse foarte mult. Am incercat sa imi pastrez calmul si sa ma gandesc ca totul o sa fie bine. Mama plagea si tata incerca sa o linisteasca. Pulsul fratelui mei incepuse sa creasca, doctorul a venit repde si i-a pus o perfuzie in timp ce il resurcita impreuna cu o asistenta medicala. Dupa putin timp a inceput sa isi deschida ochii, s-a uitat la noi si a zambit. In sfarsit! Nu l-am pierdut este inca printe noi. Eu cu mama si cu tata ne repezim sa il luam in brate
SPER CA TE-AM AJUTAT, CHIAR DACA COMPUNEREA ESTE PUTIN CAM TRISTA
