Vant de toamna
E toamna.
Frunzele uscate de pe copaci se clatina la orice adiere a vantului racoros. Copiii nu mai au chef sa iasa afara, caci vantul bate zi si noapte. E prea frig ca animalele sa-si mai caute hrana. A trecut vremea aceea, cand copii alergau prin campii, pasarile cantau neincetat sub plapuma aerului cald. Deja pleaca si pasarile conduse de vant. Tot in vremea toamnei, a si inceput scoala. Toti sunt fericiti sa-si vada colegii si profesorii de clasa. Insa ii necajeste un singur lucru. Timpul e cu vant puternic de ingheata si ciorile. Copacii isi plang soarta, privind cu frunzele lor cad pe pamantul rosu. Deja mi-e dor de cantecul pasarilor si de copacii verzi care dadeau roade bogate. Am vrut sa vad prin fereastra frumusetea vibranta a naturii vesele. dar cand m-am uitat, na am vazut decat acest peisaj melancolic, care intristeaza sufletul...
Unde a plecat frumusetea naturii? A plecat odata cu vantul de toamna, care a ramas, ca si noi, aici.
Sper sa-ti placa!!!!!!!!L-am compus chiar eu!!!!!!!
Daca vrei, imi dai coronita? Te rog!!!!!!!!!!!!!!!!
