Eram pe drum,pregatita sa ajung la concursul de atlestism. Aceasta era pasiunea mea,adoram acest sport si nimeni nu imi putea impune sa a las de el. Era totul pentru mine. Nu mai aveeam rabdare,emotiile ma cuprindeau si teama de a nu fi invinsa. Am ajuns,pista era foarte mare,de fapt mai alergasem pe o asemena pista dar din cauza emotiilor totul mi se parea mai greu. Mi-am intalnit oponentii. Am inceput sa vorbim despre pasiunea noastra si dintr-o data am fost intrerupti de cineva spunandu-ne ca trebuie sa ne pregatim. Faceam incalzirea dupa care am mers pe pista si imediat trebuia sa inceapa concursul . START! se auzise din spate. Am inceput sa alergam ,dupa cateva ture unul din cei care concura a picat pe jos. Ne-am oprit,m-as fi simtit urat sa alerg epntru victorie iar el sa fie acolo. Nu era de oboseala,acesta a lesinat si am chemat cat de repde am putut niste echipaje. I-au dat cateva palmi , l-au udat cu apa si nu se trezea. Au decis sa-l duca la spital cu ambulanta ca sa ii poate face niste interventii mai seriose. Concursul s-a amanat din cauza acestui incident si toti copiii s-au dus inapoi la banca pe care isi tineau prosoapele. Am inteles ca acel baiat a fost trezit dar va trebui sa stea catva timp in spital pentru a-si reveni. Imi pare rau de el,dar sunt sigura ca o sa se faca bine.
