Trecând peste orice bariera (titlu)
Era o zi normală din luna Decembrie.Sau cel putin asa am crezut.M-am trezit, parasindu-mi patul pufos, si am tras perdelele de pe geam lăsând fascicule de lumina sa danseze poznase pe scaunul din apropiere.Am deschis geamul, inspirand adânc aerul rece care îmi biciuia încet obrajii acum rosii.Dupa ce m-am îmbrăcat, am coborât jos in sufragerie, văzând-o...goală.Ei bine, aproape goală.Pe masa era o scrisoare si mi-am dat seama instant ca părinții mei au plecat de acasa.Ridicând scrisoarea, am oftat văzând scris in litere italice, 'Sunt dusi la bunica.' Era clar.S-au dus fara mine!La bunica mea, cea mai drăguță si adorabila batranica!Nervoasa, mi-am luat in doar pelerină de ploaie, mi-am pus bocancii in picioare si am iesit de pe usa casei, având grija sa o încui.E clar, urma o aventură.De ce?Bunica mea statea fix pe vârfurile muntiilor, unde era cel mai frig, dar si cel mai bun loc de a vedea o panorama minunata si larga ca mediului înconjurător.Dupa vreo 45 de minute de mers, am ajuns aproape de casa bunicii, având nasul rosu de frig, mâinile amortite, si corpul tremurandu-mi.Prinzand curaj, am continuat aia 4 metri care ii mai aveam de străbătut pana la usa bunicii , iar primul lucru care l-am facut când am intrat pe usa a fost a fost sa zic cuvintele "Mi-ar face bine un ceai fierbinte".
Sper ca te-am ajutat!
