Matei se plimba si a ajuns pe malul unui rau. Ii admira Frumusețea si claritatea apei, dar in acelasi timp i se părea ca este foarte trist. L a intrebat ce necazuri are, iar răul a inceput sa i povestească. Lângă el era o salcie frumoasa care își oglindea pletele lungi si bogate in apa sa. Iubea salcia si abia aștepta sa treacă noaptea sa o poată vedea iar. Uneori, cand bătea vântul salcia il mângâia usor cu crengile ei si răul făcea rotocoale de apa. Dar intr o zi, niște oameni rai veniră si tăiara salcia. Degeaba s a învolburat, buna reușit sa o salveze. I au ramas amintire frunzulițe din crengile ei si el le plimba pe rau de dorul prietenei lui. Apoi si a dat seama de răutatea oamenilor care vin in plimbări si excursii si arunca gunoaiele si resturile in apa lui clară, perturbându i liniștea. Matei s a întristat auzind povestea râului si i a promis ca ori de cate ori va avea ocazia va veni sa faca curat si ca va sădi multe salcii noi care sa i țină de urat si sa i bucure curgerea lina. Răul i a mulțumit si i a spus ca l va aștepta, iar vara se va putea odihni la umbra salciilor in timp ce el va susura la vale.
