M-am trezit dimineata si, privind pe fereastra, nu-mi venea sa cred ochilor: pamantul disparuse sub stratul de bruma, iar funzele copacilor parca fusesera rapite de vantul rece al mosului Noiembrie pentru a intinde covor stapanei sale, Toamna. Norii au fost incarcati de acest mos cu plumb, pe care il revarsa peste lume.
Vedeam cu ochii mei si totusi nu puteam crede: parca mai ieri ma jucam in gradina bunicilor, rasfatata de razele soarelui, iar acum nici nu poate fi vorba de joaca in gradina, caci pamantul e inghetat. Vad si alti copii ce se uita pe geam si se gandesc la darnica Vara ce ne aducea atatea bucurii... Dar e prea tarziu sa ma gandesc la joaca, la boarea de vant calda a Verii, sau la serile ei calduroase. Sper ca te am ajutat.Bafta!!
