A venit vacanta de iarna.
O voi petrece la tara la bunici cu prietena (ul) mea(meu) Alexandra (Alexandrul).E vreme frumoasa afară. Craiasa iernii împrăștie pufosii fulgi de nea, ce se aleargă unul pe altul prin aerul rece.Pământul este acoperit de covorul alb si pufos al fulgilor de nea.Prietena mea a venit la mine sa iesim la sanie.Acest peisaj te duce in lumea povestilor.Mergând spre pista de sanius ,tinandu-ne de mână concentrate la peisaj ne trezim cu o caleasca condusă chiar de insusi Craiasa iernii,care ne propune o plimbare cu sania ei .Uluite si fara sa realizăm prea bine ce se intampla deja ne aflam in sanie.Fulgii de zăpadă ne înconjurau parca salutandu-ne.Craiasa ne intreaba daca ne place plimbarea,iar noi fermecate parca de bagheta ei magică am dat din cap ca da.Norii pufosi alergau pe cer imprastiind parca si mai multe stelute ce păreau pictate de insusi craiasa iernii.La un moment dat trăsura s-a oprit iar noi am coborât multumind pentru acea plimbare de cos,primind promisiunea ca ne vom mai plimba cu insusi Craiasa iernii.
A fost o experiență de neuitat si de necrezut
