In anul 1154, cand Henric al II-lea a devenit regale Angliei,
catedrala Canterbury a fost cel mai puternic centru religios din tara.
Arhiepiscopul de Canterbury l-a recomandat regelui pe Thomas Becket, unul din
preotii sai devotati. Inalt si slab, cu par inchis si ten palid, acest om,
cu o memorie extraordinara, s-a facut agreabil tuturor celor din jurul lui si
in mod special regelui. In foarte scurt timp cei doi au devenit inseparabili.
Thomas, mai in varsta decat Henric cu 15 ani, simtea poate o afectiune de frate
mai mare, amestecata cu admiratie pentru talentele si sarmul lui Henry. L-a
ajutat si insotit pe rege atat in probleme de stat cat si in viata particulara.
Asa ca Henric l-a facut pe Thomas cancelarul Angliei. Odata cu trecerea
timpului, Thomas a devenit la fel de bogat ca si regele, daca nu chiar mai
bogat. Traia ca un print intr-un palat inconjurat de 700 de cavaleri.
Totul era bine, dar dupa sapte ani, in 1161, lucrurile s-au
schimbat extrem de mult. Cu toate ca Thomas nu a dorit aceasta, Henric l-a
numit pe el arhiepiscop.
