A fost toamna,cand veneam de la scoala.Mergad pe cararea plina cu frunze galbene si aurii,l-am intalnit pe Ion Creanga.Era imbracat in haina groasa,cu o caciula ca nici fata nu i se vedea.Atunci,am inceput sa-l strig pe nume,ca sa nu ratez ocazia de ai da mana cu el.Intorcanduse dupa vocea ce o auzira,s-a bucurat nespus ca insfarsit cineva l-a recunoscut.Atunci,am inceput sa vorbesc despre toate povestile lui ce imi erau drage.Astfel ajungand la mine acasa,la-m imbratisat si i-am spus:
-Nu voi uita niciodata aceasta intalnire!
Si a plecat spre drumul lui.Am plecat la mama si i-am spus cum era....
Eram foarte fericit/ta ca l-am intanlin insfarsit!
Cred ca ti-am fost de ajutor))
