Mult mi-e dor și mult mi-e seteSă văd frunza-n codrul verde,Să mai strâng vreo șapte cete!Primăvară, muma noastră,Suflă bruma din fereastrăȘi zăpada de pe coastă,Să văd iar verzind în cale,Să mă las iar în cea valeCu-o pereche de pistoale.Frunza-n codru cât se țineToți voinicii trăiesc bine,Iară frunza dacă-i lasăToți voinicii merg pe-acasăȘi la para foculuiZac de dorul codrului!Frunză verde de susai,De-ar veni luna lui maiSă-mi aud cerul tunând,Să văd norii fulgerândIerbulița-n șesuri dând,Să mai văd focuri pe-afară,Copilași cu pielea goală,Cai în câmpuri nechezândȘi voinici pe plai suind
