O zi obisnuita de scoala
Astăzi este o nouă zi. O altă zi în care alarma începe să sune chiar când mi-e somnul mai drag. O altă zi in care merg la școală cu fața plină de cearcăne, unde urmează să stau 5-6 ore. O altă zi în care pereții clasei mă vor duce într-o lume a basmului. Mai exact, o altă zi din calendar..una complet obișnuită.
După ce îmi beau cana cu lapte, iau ghiozdanul și ies pe ușa casei, salutându-mi părinții care erau prin fundul curții. Ajung la școală, iar primul lucru pe care îl fac este să calculez câte ore și câte minute mai sunt până îmi voi revedea cel mai bun prieten, patul. Mă așez pe scaun, și în cea mai mare somnolență îmi scot cartea de matematică, pe care ulterior o confund cu cea de fizică. Stai, nici măcar n-am fizica azi. Super.. iar am uitat să-mi fac ghiozdanul. După o oră de mate în care am stat mai mult la tablă decât în bancă, directoarea școlii ne anunță că mâine este consiliu. M-am simțit de parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă. Însă nu după mult timp îmi aduc aminte de ședința care avea loc azi.. și de care ai mei nu știau. Ies repede pe hol, iar prima persoană de care mă izbesc e diriginta. Îi cer frumos telefonul, ca să o anunț pe mama de ședință. După vreo 5 apeluri, mama răspunde și îmi zice că nu poate ajunge. Perfect. Probleme în familie.. profesorii ar trebui să înțeleagă. În timpul ședinței profesorii m-au dat afară din clasă din simplul fapt că mam nu era prezentă. Așa că am ales să plec acasă. Ei bine, așa decurge la mine o zi. Pentru mine nu există zile obișnuite, ci doar paranioce.
