Citeam adânc în noapte, tăcerea țintuia tor mai tare uneori o insectă se rotea zbârnăind în abajul frigându-se în becul fierbinte.
Priveam cerul înstelat si ascultam liniștea care se așternuse odată cu venirea nopții. Pe gem se mai zărea câte o pasăre somnoroasa care își căuta cuibul pentru a se odihni. Natura adormise si ea sub liniștea de vara care cuprindea tot peisajul, doar licurici dând o pată de lumina în întunericul cuprinzător, parcă totul fiind desprins dintr-un basm.
Sper că te-am ajutat!
