Eu sunt Culiță, un porumbel crescut în podul unei case, pe lângă Catedrală.
La început, eram mai mulți, acum am rămas numai eu.
Avem mulți dușmani, care umblă după noi să ne prindă și să ne mănânce...
Ce moarte urâtă: să fii mâncat de cineva, mai mare și mai puternic... !
Întâmplarea mea cea mai importantă, aș putea spune chiar singura întâmplare, a fost acum 10 zile, când am poposit în zbor, pe pervazul unei ferestre de la etajul 7.
Acolo am găsit multe firimituri de pâine, grăunțe și coji mărunte de măr, sau poate de banană...
A fost o masă glorioasă pentru mine !
De atunci am început să gândesc, să gândesc altfel, pentru că nu mai am grija hranei zilnice.
Mănânc, de toate, la fereastra fermecată, apoi zbor de plăcere, în sus și în jos, iar cel mai adesea, mă așez la streșina Catedralei și ascult, cu ochii închiși, muzica ... și simt mirosul de tămâie sfântă cum urcă, prin mine, spre ceruri...
Pot să spun că acum eu sunt un porumbel fericit !
Coroana????
