Crăciunul a fost întotdeauna cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, cu bucuria naşterii Pruncului Iisus, Cel care avea să ne aducă Mântuirea. Filosoful Vasile Băncilă într-un admirabil eseu intitulat „Duhul sărbătorii la români” arată că, poate mai mult decât alte popoare, românii trăiesc cu o intensitate extraordinară sărbătorile în general şi Crăciunul în mod special.
Există şi o componentă nostalgică a sărbătorii Crăciunului, deoarece adulţi fiind, ne amintim cu emoţie de trăirea în copilărie a acestei mari sărbători.
Cu multe decenii în urmă, Crăciunul nu însemna neapărat cadouri scumpe, nici decoraţii stradale sclipitoare, nici festinuri exagerate, nici vacanţe la schi, ci doar un brad împodobit cu lumâmărele şi globuleţe, colinde adevărate, nu contrafăcute şi multă, multă emoţie, legată de minunea Naşterii Domnului.
