– Ai dreptate, Yves, dar trebuie sa recunosti ca pentru
liceeni suntem inca niste boboci. Am crescut, e adevarat, nu ne mai este frica
de cei mari, tinand totusi cont de diferente /avand totusi in vedere
diferentele !
– Salut ! Ce mai faceti ? Iata-l pe Marin ! E nou in clasa. El
vine/este din Romania. Este corespondentul lui Pierre. Vrea sa-si faca prieteni
si m-am gandit in sfarsit, pentru moment…
– Este roman, si « marinar* ».Vrei sa spui ca este « marinar » ?
– Nu, nu sunt « marinar », dar sunt « amuzant », daca vrei tu.
– Si tu vii cu noi la ore ?
– Mi-ar placea, da.
– Lamureste-ma si pe mine ; ai abandonat scoala in Romania ?
– Deloc / Ba nu. Anul asta, imi continui studiile in Franta. Am venit la Pierre, corespondentul meu, parintii lui au propus acest lucru, parintii mei au acceptat si iata-ma aici ! Acum, trebuie sa-mi perfectionez franceza.
– Da, sigur ca da !/ Vezi sa nu ! Eu sunt cel care incepe sa se descurce in romaneste.
– Vei avea profi buni, te asigur. Proful de franceza, care este si dirigintele nostru, este cu adevarat foarte bun. Ah, iata-l ca vine !
_______
* un marin = un marinar
