Cei Şapte Ani de Acasă!
Consider că Cei
Şapte Ani de Acasă sunt importanţi în definirea viitoarei
personalităţi, deci a viitorului OM, deoarece în sânul familiei se
bun bazele principalelor deprinderi, abilităţi de comportare morală-
intelectuală- estetică, valori etern umane.
Sustin acest lucru pentru
că întâiul contact cu educaţia este cel de dinaintea ta, al bunului exemplu dat
de părinţi.
În opinia mea, moralitatea părinţilor se
evidenţiază prin conştiinţa şi conduita revărsată în atitudinea de zi cu
zi.
În primul rând, nivelul lor intelectual se remarcă prin cuvântul ce le însoţeşte zicerea revărsată în împlinirea acesteia.
În al doilea rând, nivelul estetic se rezumă în descoperirea frumosului de lângă ei şi-n ei, deci şi-n Cei Şapte Ani de Acasă ce vor şti a-i dărui.
Când vorbesc de acestea explozie de amintiri revin. Cu care să încep?
Da, eram de vreo câţiva
anişori şi mama, mea cea dragă, şi tatăl, meu superb de deştept, m-au trezit, de fapt ne-au trezit, luându-mă în braţe, eram mezina, şi ... cu toţii
ne aflam în faţa bradului de Crăciun ... bradul era minune şi fiecare
îmbrăţişare cadou adevărat ... de atunci am
simţit că dragostea-i nemărginită, văzută şi nevăzută, în braţe
întinse a aripă de om.
Apoi, da, sarcini clare
aveam depinzând de vârstă. Şi dumnealor, părinţii noştri, îmbinau joaca cu
învăţarea, cu munca şi pe toate le-am deprins datorită bunului lor exemplu,
datorită dragostei cu care ne-au crescut.
Dacă tu eşti de altă
părere, te rog şi te invit la tăcerea clipei spre ale tale amintiri! De acolo
vei primi aprobarea că Cei Şapte Ani de Acasă sunt pentru toată viaţa. Aşa-i?
În concluzie, de consideri că-s
subiectivă, am dreptul şi dreptate-ţi dau. Priveşti însă spre mine! Scuză-mi lipsa de modestie, recunoaşte lumina Celor Şapte Ani de Acasă şi
supremaţia lor dată de dragii mei părinţi.