Umbrele albe fumurii mereu crează o formă unică, imprevizibilă, adesea reflectând viața reală. Astfel, era pe cer un nor foarte alb. Lumina soarelui îi străbătea marginile de parcă ar fi fost țesut cu aur. Forma sa era una bizară, de parcă ar fi fost o vază cu multe rotunduri conectate prin niște tuburi mici unele de altele. Parcă ar fi fost o figură de femeie, dar semăna mult și cu una din jucăriile contemporane care nu prea au nici o destinație educativă însă dezvoltă considerabil mințile copiilor. La capăt se vedeau cum încet din nor se desprind alți norișori mai mici fomând parcă dinște mici picături de apă desenate pe cer, niște mici mărgăritare, perle ale spațilului cosmic.
