Umorul face parte din intreaga creatie a lui Creanga, nelipsind din operele sale. Umorul lui Ceranga parcurge o intreaga gama. Autorului ii place sa glumeasca, poate si datorita firii sale voioase. Tonul povestirii e placut, degajat, autorul provocand permanent zambetul sanatos, privind totul dintr-o perspectiva care amuza, exagerand, zeflemisind sau autoironizandu-se. Sursele umorului sunt sustinute si prin zicatori rostite in versuri:
“La placinte
Inainte,
La razboi
Inapoi.”
“Voinic tanar, cal batran
Greu se-ngaduie la drum.”
“Poftim punga la masa
Daca ti-ai adus de-acasa.”
“Ca e laie,
Ca-i balaie,
Ca e ciuta
Ca-i cornuta.”
Limbajul. Dintre cuvintele folosite de Creanga, cele mai multe sunt de origine populara sau au aspect fonetic moldovenesc (multe sunt regionalisme). Lipsesc aproape complet neologismele. Se observa ca limbajul e presarat cu numeroase exclamatii si interjectii. Scrisul lui Creanga e lipsit de metafore, el fiind asa cum afirma Garabet Ibraileanu, “unicul prozator roman care are particularitatea asta”.
Poftim. Eu la fel am scris. Succes!
