Sub cerul cenuşiu de iarna ca un clopot urias de sticla aburita, doar cateva raze tremurande de lumina razbat prin norii plumburii, luminand ramurile ce si-au imbracat haina de omat. În larg se aud ultimele cantece triste ale pasarilor ce au ramas sa intampine iarna. Într-un colt de rai, abia atins de eleganta omatului, cateva fire aramii de iarba isi danseaza valsul dupa indicatiile vantului si muzica ultimului susur al izvorului ce clipoceste molcom si care isi asteapta haina de gheata. Din ceruri cade alb, fulgii se asaza timizi pe pamantul rece, imbracandu-l intr-un cojoc gros de nea sub ultimele raze ce răzbat norii, ultimul concert al pasarilor si ultimul cantec al izvorului. Se auzea cum cad pe pamantul negru fulgii si chiar cum se ciocnesc in vazduh ca niste falfaieli de aripi mici. Totul a inghetat, dar in imaginea aceasta feerica, se distinge gingasia si eleganta fulgilor care infrumuseteaza letargia naturii. Tot hotarul se legana si parca-i zicea adio, mut si totusi intelegator.
Sper sa iti placa!♡
