In urma rugăminții tovarasului sau, Sobieski ramase imun. Pregatirile continuau, iar sub cerul cenusiu de toamna ca un clopot de sticlă aburindă ostaşii îşi aşeaptă moartea. Moartea era de o esenta pioasa, semnificativa, si de o frumusete trista, ce se inalta din spirit, dat, in acelasi timp, era si de o natura cu totul alta, aproape contrara, foarte trupeasca, foarte materiala, pe care ne-o puteai socoti nici frumoasa, nici semnificativa, nici pioasa si nici macar trista. Asa se simteau acesti viteji soldati. Erau împacati cu destinul lor, au luptat pana la final si nu s-au inchinat, fiind manati parca de o hotarare nebuna. In scurt timp toate pregatirile fura terminate, iar oamenii isi dadeau ultima suflare cu ochii plini de lumina tomnatica. In uniforma militara aratau cu totii de parca erau clopote de sticla mata, ce atarnau ca niste mici sfere lunare şi în cinstea lor, pasarile si-au inceput concertul trist .
Sper sa iti placa!
