Răspuns :
Ştefan cel Mare Mircea cel Bătrân
Voievod Domnitor
Credincios, viteaz Înţelept, curajos
Luptând, izbândind, iubind. Gândind, fremătând, apărând
Neamul şi glia apără. Grăieşte pentru toţi românii.
Soare! Poveste.
Alexandru Ioan Cuza
Domn
Nobil, demn.
Cunoscând, înţelegând, dăruind
Priveşte din vremi vechi
Unire!!!
Drum de poveste
Seară de noiembrie. Cerurile Moldovei odihneau aşezările şi sufletele tuturor. Cetatea Neamţului avea făcliile aprinse. Oaspeţi de samă găzduia.
Era domnitorul, Ştefan cel Mare ...
Eu mică priveam la marele domnitor. Om ales, om cu vorbă şi port de brav român, cu inimă caldă pentru neam şi ţară, cu inimă ... mâine în zori plecam la vânătoare de mistreţi. Cum va fi voi vedea, acum însă pleoape dădură a somn.
Zori reci, sănătoase haine în trupuri mici, mari şi ieşeam în tropote pline de vâltoare. Aşa, vom merge departe, până-n inima pădurii, unde cum ne-o fi norocul sau îndemânarea arcului întins.
Eu, alături în şa, de moş Nicolae, bătrân drag, ce m-a crescut la curtea lui Ştefan cel Mare. Voievodul s-a uitat spre noi şi ne-a zâmbit prin umbra dimineţii.
Paşii alergau, copitele dădeau aspră sărbă şi, aşa, începea vânătoarea.
Peste arcul pădurii, arcurile au întins cu putere şi jivina s-a prăvălit în geamăt.
Mi-am pus mâinile la ochi şi moş Nicolae m-a strâns la al său trup, spunându-mi: ,, tu ai vrut, dragă băiată!"
Cerul de noiembrie liniştea paşi, lăsând drum de-ntoarcere spre cetate. Vânat era din plin şi eu priveam cu ochi senini spre Ştefan cel Mare. Era cel mai minunat şi la-ntoarcere acasă.
1. verbe la trecut: odihneau, avea, găzduia, priveam, plecam;
2. verbe la viitor: va fi, voi vedea, vom merge;
3. cuvinte la fel, înţelesuri diferite = inima pădurii, inima domnitorului;
arc- obiect de vînâtoare; arcul pădurii.
Voievod Domnitor
Credincios, viteaz Înţelept, curajos
Luptând, izbândind, iubind. Gândind, fremătând, apărând
Neamul şi glia apără. Grăieşte pentru toţi românii.
Soare! Poveste.
Alexandru Ioan Cuza
Domn
Nobil, demn.
Cunoscând, înţelegând, dăruind
Priveşte din vremi vechi
Unire!!!
Drum de poveste
Seară de noiembrie. Cerurile Moldovei odihneau aşezările şi sufletele tuturor. Cetatea Neamţului avea făcliile aprinse. Oaspeţi de samă găzduia.
Era domnitorul, Ştefan cel Mare ...
Eu mică priveam la marele domnitor. Om ales, om cu vorbă şi port de brav român, cu inimă caldă pentru neam şi ţară, cu inimă ... mâine în zori plecam la vânătoare de mistreţi. Cum va fi voi vedea, acum însă pleoape dădură a somn.
Zori reci, sănătoase haine în trupuri mici, mari şi ieşeam în tropote pline de vâltoare. Aşa, vom merge departe, până-n inima pădurii, unde cum ne-o fi norocul sau îndemânarea arcului întins.
Eu, alături în şa, de moş Nicolae, bătrân drag, ce m-a crescut la curtea lui Ştefan cel Mare. Voievodul s-a uitat spre noi şi ne-a zâmbit prin umbra dimineţii.
Paşii alergau, copitele dădeau aspră sărbă şi, aşa, începea vânătoarea.
Peste arcul pădurii, arcurile au întins cu putere şi jivina s-a prăvălit în geamăt.
Mi-am pus mâinile la ochi şi moş Nicolae m-a strâns la al său trup, spunându-mi: ,, tu ai vrut, dragă băiată!"
Cerul de noiembrie liniştea paşi, lăsând drum de-ntoarcere spre cetate. Vânat era din plin şi eu priveam cu ochi senini spre Ştefan cel Mare. Era cel mai minunat şi la-ntoarcere acasă.
1. verbe la trecut: odihneau, avea, găzduia, priveam, plecam;
2. verbe la viitor: va fi, voi vedea, vom merge;
3. cuvinte la fel, înţelesuri diferite = inima pădurii, inima domnitorului;
arc- obiect de vînâtoare; arcul pădurii.
Stefan cel Mare
tolerant devotat
luptand iubind aparand
Devotament fata de tara.
luptator
tolerant devotat
luptand iubind aparand
Devotament fata de tara.
luptator
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!