si acum sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorisire pe care de mult voiam sa v-o spun. Este legata de trecutul meu. Totul a inceput atunci cand bunica mea plecase de pe aceasta lume. eram un copil cuminte care mereu facea ce i se spunea , dar dupa incidentul acela mam schimbat . Nu mai voiam sa aud nimic , sa ascult pe cineva, mereu eram trist si abatut. Am inceput sa invat din ce in ce mai rau , aproape ca era sa mor, pana cand am cunoscut pe cineva. Aceea persoana era frumoasa , mereu zambitoare si purta mereu flori in par. Ea ma facut sa ma schimb , sa imi doresc altceva de la viata. Am dus o viata linistita , mereu faceam pozne , ne urcam in copaci si saream prin balti. Ea m-a facut sa fiu persoana de astazi , fara ea nu as fi ajuns un boier, un om cu o scoala. Ii multumesc pe aceasta cale si mie tare dor de ea: - Sper ca ma vegheaza de acolo de sus , pe mine si pe copii nostri.
