Preotul Trandafir zis Popa Tanda este personajul principal al nuvelei deoarece participă la toate intamplarile.Ioan Slavici construieşte acest personaj ilustrând chipul preotului ardelean ca model spiritual al ţăranului român.Autorul îl caracterizează direct pe părintele Trandafir încă de la începutul operei când printr-un portret moral îi evidenţiază calităţile dar şi unicul său defect. Din această descriere reiese că părintele Trandafir era un om harnic, energic, deştept şi priceput.Personajul este caracterizat direct şi de oamenii din Sărăceni a căror atitudine faţă de preot se schimbă de la o situaţie la alta. L-au poreclit popa Tanda deoarece considerau că acesta îşi pierde vremea încercând să le schimbe mentalitatea referitor la muncă
la sfârşit evoluează la acceptare chiar admiraţie, când este văzut „omul lui Dumnezeu”.
