Este iarna. Sunt la bunica acasa cu sora mea. Bunica tricota esarfe, iar sora mea statea pe tableta pe cand eu stateam la caldura langa soba, jucandu-ma pe telefon. Bunica ne vede, se incrunta si spune:
-Alte ocupatii nu mai aveti inafara de tehnologie? Pe vremurile mele ne jucam cu papusi improvizate din carpe!
Dupa care eu raspund:
-Bunicuto, noi suntem cu totul alta generatie! Daca asta este preocuparea noastra, asta este!
-Mai bine duceti-va si faceti-va temele, daca nu va duceti afara la joaca! Haideti, va rog eu, lasati telefoanele si tabletele!
Apoi am mers in camerele noastre trantind usile. Dupa ceva vreme, stateam cu ochii pe pereti si m-am gandit la ce a spus bunica. Mi-am dat seama ca are dreptate, nu tehnologia tine de sanatatea noastra. Am iesit din camera mea cu ochii in pamant, am mers la bunicuta noastra si i-am spus:
-Buni, imi pare foarte rau ca am tipat la tine, ai avut dreptate! De acum, cand vrem sa ne jucam, o sa mergem afara la neaua lucioasa si scartaitoare.
-Ma bucur ca imi dai dreptate! Stii ca eu va vreau doar binele, hai, afara la zapada! Cheam-o si pe sora ta.
Apoi m-am imbracat gros, am asteptat-o si pe geamana mea si am plecat afara unde fulgii de nea luceau, turturii erau neclintiti si bulgarii de zapada "fluturau" in aer. Aceasta lectie de viata trebuie invatata de multi copii care au inceput sa comenteze la parintii sau bunicii lor din cauza telefonului. Iesiti la joaca, copii, dar afara, nu pe calculatoare sau altele!
