Un rezumat va rog
Un vînător a întins în pădure o plasă în care au căzut tot felul de păsări: şi ciori, şi grauri, şi hulubi. Păsările au prins a se pune la cale, ele înde ele:
– Că bine ne-am mai păcălit, de am căzut în laţ. Hai să facem cumva să scăpăm de aici. Să ne străduim în fel şi chip, poate ieşim la libertate. S-au gîndit cît s-au gîndit şi pînă la urmă au hotărît:
– Hai, zic ele, să ne avîntăm cu toatele în sus şi să ne luăm zborul. Mai ştii, poate că aşa o să izbutim să ridicăm plasa.
Zis şi făcut. Au bătut odată din aripi, au ridicat plasa şi au zburat.
Mare a fost mirarea vînătorului cînd a văzut că păsările zburau cu tot cu plasă. Şi hai să se ia după dînsele. Păsările zburau pe sus, iar vînătorul alerga pe jos. Alerga şi se gîndea: „În plasă au nimerit diferite păsări. Te pomeneşti că se iau la sfadă. Iar dacă s-or lua la sfadă, n-au să mai zboare atît de repede şi plasa are să le tragă la pămînt.”
Aşa s-a şi întîmplat. La început toate păsările duceau plasa în bună înţelegere, dar mai pe urmă s-au pus pe ciondăneală.
Ciorile au prins a cîrîi: Nimeni nu-şi dă silinţa aşa ca noi, ciorile! Dacă ne-am lenevi şi noi cum vă leneviţi voi, celelalte păsări, demult cădeam jos cu plasă cu tot! Hulubii, auzindu-le, s-au supărat rău: – Ba tacă-vă gura, ciorilor! Noi sîntem mai harnici decît voi! Celelalte păsări au început şi ele a ţipa şi s-au încăierat toate la sfadă. Unde nu-i înţelegere, nu se face nici o treabă cu ispravă. Păsările abia-abia mai mişcau din aripi şi plasa se lăsă la pămînt. Vînătorul a alergat, a apucat-o şi iar a prins păsările