afara ninge..am iesit si am privit vazduhul ca cenusa si fulgii usori ce se jucau prin aer,apoi se lasau pe pamantul somnoros.jocul stelutelor sclipitoare,ca un roi de fluturi albi,ma ametea.un fulg se opri in palma mea.era asemenea unei stele ,doar ca era rece si umed .Il simteam mai usor decat o pana.parea speriat si tremura.
-nu-ti fie frica,nu-ti fac niciun rau!
-nu mi-e frica de tine,ci de caldura palmei tale.
-am auzit de la bunicul ca fiecare fulg are povestea lui.care este povestea ta?
-nu am fost mereu un fulg.la inceput am fost o picatura de apa.dupa ce am ajuns la castelul lui Mos Crivat ,am fost trimis la domnul Vant,care m-a transformat in fulg.castelul lui Mos Crivat era facut din milioane de cristale de gheata,iar el avea parul alb si o barba mare din turturi.de acolo am fost trimis pe pamant,sa tin de cald mugurilor si semintelor.stii ,drumul pana aici a fost ca un joc de-a prinselea cu fratii mei fulgisori.asta a fost povestea mea,spusese fulgul.din ce in ce mai mic.apoi,tacu.
prea uimita povestea lui,am observant tarziu ca in palma mea nu mai era decat o mica picatura de apa.
