Într. O bibliotecă stătea stăteam cărticică pe care nimeni nu a citit.o niciodată . Era trista și nu nustia de ce nu vrea sa fie citita de nimeni. Toți copii care treceau pe lângă ea se uitau puțin la coperta și o așezau înapoi în raft . Cărțile vecine erau citite zilnic și toți copii le alegeau pe celelalte . Aceasta cărticică era mereu supărată încât plângea nonstop încât coperta era zbârcit și murdara din cauza prafului umed . Nimeni nu o dorea . Cărticică le întreba pe celelalte de ce ele sunt luate și ea nu , iar acele cărți cu răutate îi răspundea ca ele sunt frumoase și ea nu , ea ea e doar o jegoasa urâtă și sio făcuseră în toate felurile. Ea de supărare și umilita începu sa plângă mai tare . Pana când o fetiță o auzi și o întreba de ce plânge . Cărticica răspunse ca nu o dorește nimeni și sica șicane foarte urâtă încât nimeni nu vrea sa o citească . Fata îi spuse ca ea ar vrea sa o citească. Cartea era foarte fericita dar și emoționată sperând sa nu se facă faca de rușine , și sa.i placa fetei ce citește. Și exact așa a și fost . Încât a recomandat tuturor . Și de atunci toți o citeau și nu se mai uitau niciodată la coperta . Ci la ce este inauntru
