Răspuns :
NICI ACUM NU IMI POT SCOATE DIN MINTE ACEL PEISAJ PE CARE L-AM INTALNIT IN MINUNATA MEA TOVARASA CARTEA DE ROMANA.
CASELE ALBE PARCA ERAU ASEMENEA UNOR PAZNICI PE ULITA BATRANA A SATULUI.COPACII VERZI PARCA DORMEAU ,IAR CERUL ERA UN AMESTEC DE CULORI ALBASTRE.PE ULITA SATULUI ERAU DOI COPII,ATUNCI MI-AM AMINTIT DE MOMENTELE COPILARIEI ATUNCI CAND EU SI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MIRCEA NE JUCAM DE-ASCUNSEA .CUM MERGEAM AMANDOI SPRE SCOALA SI CUM NE IMBULGAREAM IARNA CU BULGARI.CAND PLOUA SAREAM IN BALTOACE SI FUGEAM PRIN PLOAIE.DUPA CE AM CRESCUT INSA,TOTUL S-A SCHIMBAT .
MA BUCUR NESPUS DE MULT CA ACEASTA IMAGINEA MI-A AMINTIT DE UNELE DIN MOMENTELE SPECIALE DIN VIATA MEA .
CASELE ALBE PARCA ERAU ASEMENEA UNOR PAZNICI PE ULITA BATRANA A SATULUI.COPACII VERZI PARCA DORMEAU ,IAR CERUL ERA UN AMESTEC DE CULORI ALBASTRE.PE ULITA SATULUI ERAU DOI COPII,ATUNCI MI-AM AMINTIT DE MOMENTELE COPILARIEI ATUNCI CAND EU SI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MIRCEA NE JUCAM DE-ASCUNSEA .CUM MERGEAM AMANDOI SPRE SCOALA SI CUM NE IMBULGAREAM IARNA CU BULGARI.CAND PLOUA SAREAM IN BALTOACE SI FUGEAM PRIN PLOAIE.DUPA CE AM CRESCUT INSA,TOTUL S-A SCHIMBAT .
MA BUCUR NESPUS DE MULT CA ACEASTA IMAGINEA MI-A AMINTIT DE UNELE DIN MOMENTELE SPECIALE DIN VIATA MEA .
Satul în care am copilărit alături de bunici n-am să-l uit niciodată. Intrarea în sat era primitoare, întotdeauna întâlneam oameni prietenoși, iar toamna, când ploua, îmi plăcea să sar prin bălți alături de verișoara mea.
Casa bunicilor era la intrare în sat, iar când priveam de acolo, satul îmi părea imens. Toate căsuțele erau apropiate, înconjurate de copaci bătrâni, care protejau gospodăriile de viscolul aspru al iernii, iar biserica veche din sat se zărea din curtea bunicilor. Acea biserică înaltă parcă veghea asupra sătucului bătrân, cu o istorie fascinantă, pe care bunicul nu ezita să ne-o spună. Bunica ne îndulcea întotdeauna, servindu-ne cu prăjituri și gogoși.
Locurile dragi din copilărie nu pot fi uitate, ele rămânând în amintirea fiecăruia, ca un tablou pictat cu cele mai calde culori.
:)
Casa bunicilor era la intrare în sat, iar când priveam de acolo, satul îmi părea imens. Toate căsuțele erau apropiate, înconjurate de copaci bătrâni, care protejau gospodăriile de viscolul aspru al iernii, iar biserica veche din sat se zărea din curtea bunicilor. Acea biserică înaltă parcă veghea asupra sătucului bătrân, cu o istorie fascinantă, pe care bunicul nu ezita să ne-o spună. Bunica ne îndulcea întotdeauna, servindu-ne cu prăjituri și gogoși.
Locurile dragi din copilărie nu pot fi uitate, ele rămânând în amintirea fiecăruia, ca un tablou pictat cu cele mai calde culori.
:)
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile disponibile v-au fost utile și inspiraționale. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, suntem aici pentru a vă ajuta. Ne face plăcere să vă revedem și vă invităm să adăugați site-ul nostru la favorite pentru acces rapid!