Iarna alba ca-n povesti
1 Decembrie , prima zi de iarna , si totodata ziua Romaniei.
Ma trezesc de dimineata si ma pregatesc de scoala . Imi pun cartile in ghiozdan , ma imbrac si dispar . Ies pe usa casei parintilor mei spunand "Plec , mama" ca sa stie ca ma duc la scoala.
Ghetele-mi stralucesc la soarele acoperit de nori plumburii care dau neaua puternic , in dimieata asta.Ea se astearna , se odihneste dar eu am alte planuri , merg la scoala si nu conteaza daca peisaju-i de poveste , nu pot sta sa-l admir . Nu acum.
Am ajuns la scoala , ma dezbrac de geaca mea imblanita cu lana si ma asez pe scaun . imi scot cartile , vorbesc cu colegii si prietenii mei .Incepe ora de Romana , si profesorul intra in clasa , si preda.
Eu sunt cu capul in nori . Inca ma gandesc la acel peisaj alb zici ca este desprins din povesti . Insa explicatia asta nu ma scapa sa nu ies la tabla.
Si gata , acum ies in pauza . Nu ma mai gandesc la altceva decat ies repede afara cu caciula , manusile si geaca mea calduoasa . Prietenii mei alearga dupa ine jos iar , eu ma opresc sa admir pe geamul din hol . Este superb ! Dar cand mi-era mai bine , se suna dintr-o data .
Ei , nu are nimic , oricum voi iesi de la ore in scurt timp , cat sa admir si sa ma joc in zapada rece , alba , de poveste ...
