1) Cei doi băieți îl așteptau nerăbdători pe tatăl lor să sosească de la pădurea din Dumesnicu, iar când acesta sosea, i se urcau în spinare de bucurie. În timp ce tatăl mânca, cei doi chinuiau pisicile, sub privirea îngăduitoare a tatălui și spre disperarea mamei, care îi certă. Tatăl le luă apărarea, spunându-i nevestei să fie îngăduitoare cu ei, fiindcă-s copii și trebuie să se bucure, până vor crește și vor avea grijile lor. În cele din urmă, aceasta îi trimite la culcare, dar nu fără câteva corecții părintești. Tatăl, sătul de zgomot, încearcă să liniștească atmosfera.
2) Tema discuției dintre cele două personaje este despre comportamentul copiilor, tatăl fiind încântat să-și privească copiii veseli, considerând perioada copilăriei ca fiind cea mai frumoasă: "Numai de-ar fi sănătoși să mănânce și să se joace acum, cât îs mititei", de care aceștia trebuie să se bucure, pentru că atunci când vor crește, "i-or lua grijile înainte".
