În stânga și în dreapta erau doar fire de iarbă, degetele i se simțeau mici. Privea spre copacii înalți din livadă, cu floriel lor abia deschise. Petalele pale păreau lucioase și moi precum catifeaua, iar cele câteva păsări se întreceau în triluri, gonind printre crengile subțiri și mlădioase.
Nu era nici țipenie de om, fericirea era tot ce putea să descrie acel lor. Petalele de roua se imbibau în sol, scuturându-se de pe frunzele ieșite din mugurii ademenitori. Câteva albine își făcuseră deja loc, strivind liniștea florilor între aripile delicate.
