Eu si prietenele mele, 5 la numar, am vrut sa mergem cu trenul la munte. Cand ne-am urcat in tren, nu mai era niciun alt pasager.
Am mers si ne-am asezat pe cate un scaun. Se auzea un sunet foarte ciudat, parca eram intr-un film de groaza. Brusc, trenul s-a oprit. Ne-am speriat foarte tare si ne-am dus sa-l intrebam pe cel care-l conducea. Spre mirarea nostra, nu era nimeni care conucea acel tren. Am vrut sa coboram, dar usile erau inchise. Era frig, de parca am fi fost intr-un congelator. Se facea tot mai intuneric. Se parea ca suntem actrite principale intr-un film de groaza, unde cea care scapa, era urmatoarea victima. S-a facut liniste totala. Ne scufundam tot mai mult in liniste, si parca, fiecare suflare e tot mai grea, si tot mai aspra. S-a facut intuneric, poate prea intuneric. Mai apare cate o raza de lumina, din cand in cand, dar ca orice alt vis, dispare. Totul este plin de magie si mister. Vine ceva, sau mai bine zis cineva. M-am ascuns dupa un scaun. O prietena a stat in picioare, acum, nu mai e... Mai suntem noi 5, dar pentru cat timp? A venit, se apropia din ce in ce mai mult. Nu mai suntem multe. Le strig <ANA?>, cu o voce tremuranda spune <DA>. <MARA?> si nimic... <IOANA?>... nimic. <ANDRA?>, tot nimic. <MONICA?>... nimic.
-Ana, am mai ramas doar noi doua.
Nu mi-a raspuns Ana, am crezut ca poate-i este prea frica sa-mi raspunda. Din spatele meu s-a auzit o voce grea, urata, aspra, necunoscuta
-Nu mai e nimeni, doar tu, nu pentru mult timp..
Si brusc usa s-a deschis, am iesit afara si n.am mai mers niciodata cu trenul.
