Analizaţi substantivele caz si functia sintactica:
1) “Păsări-Lăţi-Lungilă se ia atunci după Harap Alb şi pornesc ei tusşese
înainte. Şi pe unde treceau pârjol făceau: Gerilă potopea pădurile
prin ardere; Flămânzilă mânca lut amestecat cu humă, şi tot striga că
moare de foame; Setilă sorbea apa de prin bălţi şi iazuri de se zbăteau
peştii pe uscat şi ţipa şerpele în gura broaştei de secetă mare ce era
acolo; Ochila vedea toate cele ca dracul si numai inghetai ce da dintr-insul..."

2) Dar adesea pe cand caii dorm in neagra departare, luna, zana Daciei, vine la a zeilor serbare; Soarele, copil de aur al albastrei sfintei mari, vine ostenit de drumuri si la masa se aseaza.

3) Ninge naiv, Poate ca pe o fereastra aburita, un deget mic a desenat o casuta cu o usa, 2 ferestre si hogeagul din care iese codita unui carliont din fum. Statul fulgilor e numai in ochii copiilor. Geamul e o fila veche din cartea ingerilor

4) E alb ca-ntr-o cetate de margean din fundul marii; alb ca-ntr-o padure de fuioare; alb ca-ntr-o moara unde luna e morar, si ingerii faina; alb de rochita randunelii cu albine de margaritar; alb ca-ntr-o fluturare de batiste ale stelelor din Calea Laptelui; alb de oglinzi la balul picaturilor de roua imbracate in mireasa

5) Sufletul satului falfaie pe langa noi, ca un miros sfios de iarba taiata, ca o cadere de fum din stresini de paie, ca un joc de iezi pe morminte inalte.

6) O liniste grea ma inconjoara, e desigur foarte tarziu, dar, cu toata oboseala, nu mi-e somn si scriu

7) Aparuta in 1928, Hanu Ancutei inchide prima epoca a creatiei povestitorului si deschide o alta: este capodopera de la rascruce. Regasim in ea aproape toate elementele povestirilor anterioare: lumea taraneasca, natura, idilicul, legenda, oralitatea. Niciodata arta povestirii n-a fost mai rafinata in simplitatea ei