Este iarna, zăpadă se așterne ca o pătură de lapte, peste pământul înghețat și rece, mirosul de cozonaci si de colaci se simte de la kilometri distanță, se simte ca a venit Crăciunul, impidobind bradul, nu ma pot gândi decât la ce îmi va aduce moșul, bunica observând pe fața mea la ceea ce ma gândeam, ma ia prin surprindere pe un picior și îmi deapănă istorisiri miraculoase cu atelierul lui Moș Crăciun, pe fața ei rumena și străbătută de riduri se observase bucuria pe care o simțea când povestea,îmi spunea cum ca în atelier se lucra de zor , spiridusii lucrau neîncetat pentru jucăriile prichindeiilor și chiar si pentru cei obraznici se pregăteau cărbunii aleși special dar tot cu dragoste de către spiridusii ce lucrau în mină, tot atelierul era îmbrăcat în straie de sărbătoare și toți erau cu zambetul pe buze,,descrierea atelierului făcută de către bunica ma face să îmi cadă pleoapele și să îmi închid ochii căzând într-un somn profund, trezindu-ma dimineața sub brad observ cadouri spectaculoase învelite în hârtie colorată, însă gândul meu era îndreptat către spiridușii lui Moș Crăciun și către efortul lor pentru care cred ca toți copii le sunt recunoscători
