Îmi aduc aminte cu drag de clasele primare, mai ales de petrecerile organizate cu ocazia sărăbătorilor de iarnă. În clasa a IV-a, noi făcuserăm globuri personalizate la ora de educație plastică, iar George și Călin montaseră bradul în mijlocul clasei. Arăta atât de bine!
Ne apropiaserăm toți să punem globulețele, beteala și mărgelele colorate. Eu pusesem steaua strălucitoare în vârful bradului și totul era pregătit pentru serbare. Alina adusese cadoul pentru învățătoare și-l pusese pe catedră, dar Călin se grăbi și se lovi de catedră. Cadoul se rostogoli și căzuse pe jos și se spărsese.
-Căline! De ce nu ești atent? Uite! Off... S-a spart gobul de sticlă pentru doamna învățătoare! Strigă, supărată, Alina.
Eu trecusem cu vederea strigătele ei și mă dusesem lângă Călin. Plângea și era supărat că stricase ceva, dar eu l-am consolat și m-am bucurat că nu s-a rănit. Ne mobilizaserăm împreună, strânseserăm cioburile și luaserăm cel mai frumos glob din brad. Alina îl împachetă frumos, iar când doamna învățătoare venise, fusese foarte încântată de cadoul primit.
O dată cu această întâmplare, am înțeles că în astfel de situații este important să vedem dacă cineva este sau nu rănit, nu să îl certăm pentru că oricui i se poate întâmpla să greșească. Acea serbare, fusese pentru mine cea mai frumoasă pe care o văzusem!
